Adrian Tărăcilă şi Traian Bădulescu alături de cosmonautul Dumitru Prunariu

Anul acesta, în luna august, am avut ocazia să-l întâlnim pe Dumitru Prunariu, primul şi singurul astronaut român (şi cel de-al 103-lea din lume), lângă Capidava, pe insula Atlantykron – gazda Academiei de vară Atlantykron. Acesta a discutat, în direct, prin intermediul internetului, cu Ravi Prakesh, membru al misiunii NASA Curiosity, care amartizase cu câteva zile înainte.

Dumitru Prunariu este, probabil, cel mai disciplinat, cel mai curajos şi cel mai de invidiat călător român. Disciplinat, pentru că altfel nu avea cum să ajungă la rara performanţă de a călători în spaţiu. Curajos, pentru că a făcut ce a făcut. De invidiat, pentru că s-a desprins de Terra şi ne-a privit de sus, din spaţiul cosmic. Apoi, ne-a împărtăşit cu dărnicie experienţele.

Omul Dumitru Prunariu este şi un călător pe Terra împătimit. Altfel nici nu se putea. Un explorator al Cosmosului nu are cum să nu iubească şi Pământul. Pentru noi este un model şi pornim Voyagerblog având în minte oameni ca Dumitru Prunariu. Vă promit că voi realiza, la un moment dat, un interviu cu singurul astronaut român, atât despre călătoriile în spaţiu, cât şi despre cele de pe Terra.

O călătorie înseamnă deschiderea minţii, iniţiere, cunoaştere. Iar astronauţii, alpiniştii sau exploratorii sunt primii care deschid drumuri. Sunt convins, aşa cum este şi Dumitru Prunariu, că turismul spaţial va lua amploare în următorii 10-20 de ani.

O călătorie, fie pe Pământ, fie în spaţiu, are implicaţiile ei exterioare, dar şi interioare. Eu unul cred că fiecare călătorie desenează noi hărţi imaginare şi în interiorul nostru: atât în creier, cât şi în suflet.

”534 de astronauţi au plecat în spaţiul cosmic până în prezent, dintre care circa 70 nu mai sunt printre noi, dispărând ori în cadrul misiunilor, ori pe cale naturală. Ultimii doi astronauţi sunt chinezi – un bărbat şi o femeie. La vremea mea, în luna mai 1981, am fost al 103-lea astronaut al lumii, şi mă mândresc cu acest lucru, chiar dacă nu m-am încadrat în prima sută de astronauţi. Probabil că peste încă 100 de ani vor conta primii 1000 de astronauţi, zborul în spaţiu urmând să devină ceva obişnuit. Până în prezent ne-am învârtit mult în jurul Pământului, iar 12 astronauţi au ajuns şi pe Lună. Oamenii zboară în jurul Pământului pentru a cunoaşte cum reacţionează organismul uman în imponderabilitate, condiţii imposibil de creat în contextul gravitaţiei terestre. Referindu-ne la zborurile către alte corpuri cereşti, Luna a fost abordată cu succes de către americani. Să nu uităm că primele procesoare Intel, acum extrem de răspândite, au fost create special pentru programul Apollo. Pentru americani, aselenizarea a reprezentat şi o lovitură de imagine puternică pentru acea perioadă. Până la acest program american, supremaţia era deţinută de ruşi, care au trimis primul bărbat şi prima femeie în spaţiul cosmic, primii care au fotografiat faţa nevăzută a Lunii, primii care au trimis o sondă care a căzut pe suprafaţa Lunii şi primii care au construit un laborator spaţial. Americanii au investit mult mai mult pentru misiunea Apollo şi nimeni nu a putut să-i ajungă din urmă. Iar de aici, drumul spre alte planete a fost deschis. Marea problemă pe care o traversăm cu toţii o reprezintă timpul. De la primele nave care au explorat suprafaţa planetei Marte – în 1976 – au trecut peste 30 de ani. Până acum, când un robot de dimensiuni mari a coborât lin pe suprafaţa planetei, având toate condiţiile propice de explorare şi căutând să transmită informaţii dacă a existat viaţă pe Marte, au trecut foarte mulţi ani”, a precizat primul şi singurul astronaut român, Dumitru Prunariu, participanţilor la Academia Atlantykron.