Dr. Teodor Vasile este o personalitate complexă şi e foarte greu să îi descrii activitatea în doar câteva fraze.  Este Doctor în Teologie (Şcoala Doctorală de Teologie, Universitatea Ovidius Constanţa), licenţiat în Ecologie, Facultatea de Ecologie şi Ştiinţele Naturii, Bucureşti şi absolvent al Facultăţii de Parapsihologie şi Ştiinţe Cognitive, Universitatea Ecologică, Bucureşti. Trainer de Yoga şi membru al Calcutta Yoga Society din India – ţară unde a trăit şi a studiat mai mulţi ani. Licenţiat ca Antrenor de Arte Marţiale, Şcoala Naţională de Antrenori, Ministerul Sportului şi Tineretului, având 8 Dan Ju Jitsu. Psiholog Principal în Hipnoză Clinică, Relaxare şi Terapie Ericksoniană, Colegiul Psihologilor din România. Locul 17 în topul celor 30 cei mai buni specialişti în hipnoză, cu practică internaţională, din lume (2004). Doctor în Psihologie, Şcoala Doctorală de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea Bucureşti. Doctor în Ştiinţe Medicale Alternative, International University of Alternative Medicines, Calcutta, India. Din 2002, participă an de an la Academia de vară Atlantykron (Capidava), unde susţine cursuri şi conferinţe şi fascinează zeci şi sute de tineri şi mai puţin tineri. Anul acesta, pe magica insulă Atlantykron, Dr. Teodor Vasile ne-a acordat un interviu pe care îl redăm mai jos. Noi promitem că va fi doar primul dintr-o serie mai lungă!

– Sunteţi, printre altele, un om spiritual, care călătoreşte foarte mult. Cum vedeţi rolul călătoriei ca factor de dezvoltare personală?

–  Călătoriile reprezintă unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poţi face în viaţă în ceea ce priveşte dezvoltarea personală. Nu sunt primul care a spus asta, şi nu o să fiu nici ultimul… Aş putea să-l citez pe Dalai Lama, care spunea: “încercaţi, în fiecare an, să mergeţi într-un loc nou. În felul ăsta, vă veţi încărca cu ceva nou, atât din punct de vedere spiritual, cât şi pur energetic”. Odată pe an, măcar, să încerci să vezi un loc nou, astfel încât să acumulezi ceva. O altă informaţie, o altă energie… Ţin minte că, în urmă cu patru ani, am parcurs un studiu realizat de o universitate din Statele Unite, care arăta harta migraţiei populaţiei şi, de asemenea, harta deplasării indivizilor din anumite părţi ale lumii. Am rămas uimit să constat că oamenii nu merg mult. Ei se deplasează maxim 70 de kilometri în jurul locului de origine. Foarte rar oameni care să călătorească mai mult, deşi în ultima vreme numărul acestora creşte. Consider că turismul, pe lângă binefacerile pentru organism, relaxare, are o latură spirituală. Este suficient  să priveşti ceva frumos, nou. Să vezi, de exemplu, cerul din India, sau cerul deşertului, sau cerul de aici, de la Capidava… Pentru noi este ceva cu totul şi cu totul diferit. Cer ca la Capidava am văzut doar în Retezat. Nici pe vârful Omul nu am văzut aşa ceva… Cerul văzut de pe masivul Retezat este la fel de curat, cu multe constelaţii, ca şi aici… Diferenţa este că aici (la Capidava – n.r.) poţi sta liniştit, în timpul verii, la un foc, admirând cerul, pe când pe masivul Retezat trebuie să pui multe lucruri pe tine noaptea, şi trebuie să te gândeşti şi la urşi… Revenind la conceptul de călătorie, aşa îl văd… Ca pe o formă de dezvoltare personală, ca pe o formă de iniţiere. Dacă vorbim de turism, vorbim şi de locuri sacre. Nu ne referim doar la locul în care amplasezi acel turist, acel om. Acesta doreşte să mai viziteze ceva şi în împrejurimi, să meargă la o piscină, la un resort, la o plajă sau să vadă un oraş… Şi toate aceste aspecte aduc ceva spiritual, pentru că este imposibil ca turistul să nu ajungă şi într-un loc încărcat spiritual. Dacă, de exemplu, vrei să mergi în Grecia, în Creta… Pe lângă plaje şi resortul unde stai, aici găseşti o mulţime de vestigii. La fel, dacă alegi altă insulă sau capitala Athena… Găseşti şi altceva… Oriunde te-ai duce poţi găsi vestigii. În Italia, în Malta – unde găseşti istoria Cavalerilor de Malta… Peste tot găseşti ceva. În Malta, şi Napoleon a primit o lecţie. A dorit să invadeze insula, iar Cavalerii Ioaniţi s-au retras şi au spus că nu se luptă şi nu varsă sânge de creştin…

Oameni care nu au făcut studii sau vreo facultate, dar au călătorit… Oamenii nu se împart în… cu facultate şi fără facultate. Ci în oameni cu spiritualitate şi oameni care percep mai puţin acest aspect… Să spunem că sunt mai puţin profunzi… Un om care a călătorit foarte mult prin lume nu se va plictisi niciodată. Întotdeauna va avea ceva în el şi va regăsi un resort pe care l-a primit de la spiritualitatea locurilor pe unde s-a preumblat… Dintre toţi oamenii pe care i-a văzut, oameni diferiţi, oameni de culturi diferite, dar oameni… Cu mulţi ani în urmă, domnul Artistide Buhoiu, un om deosebit, pentru care am avut un mare respect deosebit şi care mi-a fost prieten, mi-a oferit o lecţie. Era foarte supărat într-o seară. Şi îmi spunea: “Teo, şi dacă ar fi să stau la pat mult timp, două luni, un an, toată viaţa, mi-ar mai trebui două vieţi pentru a reparcurge locurile pe care le-am vizitat chiar dacă aş sta cu ochii în tavan”…  Mă uitam la el şi realizam că aşa era… La cât a fost prin lume, la cât a călătorit, l-am înţeles prea bine..

-Credeţi că există şi forme negative de turism, mult prea consumeriste sau orice călătorie aduce un plus spiritual?

-Depinde de ceea ce îţi doreşti, de ceea ce vrei… Poţi să ai nevoie doar de hrană spirituală, şi atunci te îndrepţi către turismul spiritual, sau poţi avea nevoie de odihnă, iar atunci îmbini odihna cu partea spirituală. Nu văd un turism « rău » decât în momentul în care turiştii afectează locurile în care călătoresc. Atunci când mergi în anumite locuri şi nu le respecţi. Ele sunt locuri sacre şi tu mergi şi le pângăreşti doar pentru a face bani… O dată că îl minţi pe cel pe care îl duci acolo, apoi, distrugi acel loc fără a te gândi la el… Cunosc, din păcate, asemenea cazuri, care au condus la distrugerea locurilor şi a sacralităţii.

– Aţi petrecut foarte mult timp în India. Ce ne puteţi spune despre experienţa personală în această ţară? Cum v-a schimbat, cum v-a transformat?

– Este ciudat, pentru că am călătorit în ceva locuri în lumea asta. Am mers pe continentul american, unde mi-a plăcut foarte mult, am vizitat aproape toată Europa – cred că sunt trei state pe care nu le-am vizitat… Am fost şi în apropiere de India, în Thailanda. Am simţit India ca pe a doua casă. E foarte ciudat că, deşi merg aproape an de an în India, unde particip la congrese sau susţin diverse cursuri alături de profesori indieni, în anii în care nu merg, aşa cum a fost în acest an, am avut un accident în Austria. Simt o nevoie, o ardoare, parcă e ceva care mă cheamă acolo… E ca şi povestea cu Dunărea: dacă bei apă din bătrânul fluviu, te vei reîntoarce negreşit aici… La un an de zile după ce merg în India se întâmplă ceva şi simt nevoia de a reveni… Pentru mine India este fascinantă, este ca a doua mea ţară. Oamenii de acolo m-au primit cu onoruri la care nu speram vreodată… A fost ceva deosebit…

Au consemnat,

Traian BĂDULESCU

Adrian TĂRĂCILĂ