Galerie

Alexandru MIRONOV: Turismul rural este şansa numărul unu a României!

Alexandru-MironovAlexandru Mironov (n. 27 ianuarie 1942, Vertiujeni, judeţul Soroca, astăzi în Republica Moldova) este un scriitor şi jurnalist român, fost ministru al tineretului şi sportului (1993-1996) şi fost Secretar general al Comisiei Naţionale UNESCO. De asemenea, Alexandru Mironov este recunoscut drept unul dintre cei mai activi promotori ai genului Science Fiction în România. La începutul anilor ’90, a devenit foarte popular fiind realizator al emisiunii “Ştiinţă şi imaginaţie”, pe TVR 1, prezentată alături de Mihai Bădescu. Emisiunea a marcat în special generaţia adolescenţilor din acea perioadă.

Interviu realizat în 2006

„România este una dintre cele mai atrăgătoare ţări din lume! V-o spune un om care a văzut toată planeta!”

Traian Bădulescu: Domnule Mironov, vă mai amintiţi cum au fost primele dumneavoastră călătorii ca turist în România, respectiv în străinătate?

Alexandru Mironov: Cred că mi-am început viaţa ca turist, călător… Asta deoarece sunt basarabean, iar refugiul din Basarabia spre România, între 1940 şi 1944, a implicat 800.000 de români care au trecut frontiera ce urma să fie trasată peste Prut. Chiar am amintiri din acele momente, cu familii care trăiau în vagoane de tren o vreme îndelungată, până când urmau să se stabilească în ţara mamă. Periplul meu a trecut prin Geoagiu, Bârlad, Iaşi, apoi Craiova şi în final Bucureşti… Pe la 13-14 ani, am început să călătoresc ca sportiv. Ca să vă dau un exemplu, era o mare aventură să călătoreşti de la Craiova la Râmnicu Vâlcea. Când am avut pentru prima dată dreptul la paşaport – am avut ceva mironovprobleme, datorită originii mele – am avut călătorii sportive şi în străinătate. Întâi în ţările din jur şi apoi, din ce în ce mai departe… Apoi am prins un post de profesor în Maroc. La începutul anilor ’70, în România era o deschidere mare… De acolo, am putut să fac şi ocolul pământului. Şi ca jurnalist, dar mai ales apoi ca membru al Guvernului, consilier prezidenţial şi acum secretar general al Comisiei Naţionale UNESCO, am avut ocazia de a călători în multe locuri. Pământul este o planetă normală, în care avem loc cu toţii, şi este firesc să ne mutăm dintr-un loc în altul.

T.B.: Chiar, că tot aţi amintit de locul naşterii, ştiu că în prezent mulţi basarabeni sosesc în România ca turişti, nu doar datorită micului trafic de frontieră…

A.M.: … ei vin pentru afaceri, dar şi pentru turism. România este una dintre cele mai atrăgătoare ţări din lume! V-o spune un om care a văzut toată planeta! Am fost peste tot, poate doar cu excepţia Polului Nord şi Sud. Şi nu este o ţară atrăgătoare doar datorită faptului că o treime din teritoriu este constituită din relief muntos… Dacă ne referim totuşi la acest aspect, avem un munte blând, acoperit de pădure până în vârf, din loc în loc cu „spectacole” gen Buşteni, un „Mont Blanc” mai mic. Avem o mare – dar poate nu această bucăţică de litoral contează -, avem un fluviu, râuri mari, interesante. Avem un viitor turism de câmpie şi de deal care va conta foarte mult peste câteva zeci de ani. Să vedeţi cât de superbe sunt peisajele Olteniei de la sud de Craiova, sau Moldova dintre Bârlad şi Vaslui, malul Siretului, încă ignorate de turişti. Cândva, românii vor dori să-şi cunoască propria ţară, şi la fel vor face şi vecinii noştri. Avem o ţară de vândut!

T.B.: Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor (WTTC) a realizat un studiu din care rezultă că România se află pe locul patru în lume ca potenţial de creştere a cererii turistice pentru următorii zece ani. Perspectivele sunt foarte bune, dar tot apar probleme… Mulţi spun că avem munte, mare, câmpii, natură, turism rural şi ecologic… De ce totuşi nu ne ridicăm?

A.M.: Pentru că nu avem drumuri! Cum să vină un turist să te viziteze şi să întâlnească gropi la tot pasul? România arată, la capitolul drumuri, de parcă ar fi un ordin al Ministrului Transporturilor să fie gropi peste tot! Pentru că sunt uniform repartizate. Recent, am fost cu automobilul până la Sfântu Gheorghe, trecând prin Braşov, şi am constatat uniformitatea 2006-08-12-Atlantykron-216gropilor. Nici nu aş lăsa „drumarii” români să se ocupe de şosele. Se vede că nu ne pricepem la asta! Aş angaja doar companii străine care să ne facă infrastructura rutieră. După ce vom face asta vom putea face următorul pas. Nu poţi să duci turiştii doar cu avionul şi elicopterul, pentru că este prea scump. Apoi, am avut o întâlnire cu un francez care conduce o fundaţie în România – numele lui este Hugo Renaudin – şi el mi-a zis: „Până nu învăţaţi să gătiţi, să nu mai aveţi pretenţii. Degeaba sunteţi o ţară frumoasă”.

Printre cele 43 de comori ale planetei se numără şi căluşul

T.B.: Să înţelegem că mâncarea românească nu este aşa de apreciată?

A.M.: Bineînţeles că nu mai este… S-a pierdut, s-a uitat. Anii de sărăcie au fost prea lungi. Tradiţia culinară s-a pierdut. Cum înainte şi ţărăncile ştiau pe de rost cărţile de bucate şi puteau să gătească zeci şi sute de reţete, acum, te servesc doar cu sarmale şi friptură cu cartofi. Ceea ce consider că este o ruşine! Oriunde te duci în lume, gazdele te îmbie cu nenumărate feluri de mâncare. Recent am fost în Coreea de Sud, iar ambasadorul nostru şi omologul meu din Coreea m-au invitat la „Temple Food”! Ei se află practic la capătul Siberiei, nu au prea multe resurse. Dar tot încearcă să te servească cu multe feluri de mâncare. Pur şi simplu se zbat! De multe ori, când se realizează emisiuni despre bucătăria românească, reţetele sunt de fapt împrumutate de pe alte meleaguri. Apoi, tradiţiile sunt foarte importante! Să fii proprietarul unor tradiţii unice, de la căluş până la sârbă, horă, până la costumul tradiţional, obieciurile de Crăciun şi Paşte, şi să nu le foloseşti, mi se pare de domeniul absurdului. Alţii nu au aşa ceva! Recent, s-a efectuat un inventar al patrimoniului mondial şi s-a stabilit tezaurul imaterial. Printre cele 43 de comori ale planetei se numără şi căluşul. Când aduc un turist străin în România, trebuie neapărat să îi ofer un astfel de spectacol. A pune bani pentru reînvierea şi păstrarea tradiţiilor, aşa cum fac grecii, este esenţial! În Grecia am asistat la un spectacol de 4 ore cu 75 de echipe de dansatori. Fiecare insulă are tradiţia ei. E drept, se simţea şi lucrătura culturii laice, moderne. Dar contează şi elementul tradiţie! Nu în ultimul rând, un factor determinant pentru dezvoltarea turismului este politeţea şi buna creştere. Asta până să vorbim despre ospitalitate. Dar atunci când o ţară este săracă pentru prea mult timp şi trebuie să-ţi hrăneşti familia, o faci doar pentru copiii tăi, nu mai ai timp să te gândeşti şi la alţii.IMG_6377

T.B.: Dar mai este România o ţară săracă?

A.M.: Nu. Are tot ce îi trebuie. Când spui asta, în primul rând de gândeşti la creierele de valoare. Lumea educată. Încă nu avem politicieni şi este normal după atât timp în care am fost privaţi de aceasta. Avem nevoie de buni administratori. Pe măsură ce comanda, dreptul de a comanda, coboară din ce în ce mai mult – aceasta se cheamă subsidiaritate – o să avem surpriza că o să apară comunităţi care să se dezvolte mai repede, mai bine, mai logic, decât vecinii săi. Atenţia la Transilvania, care creşte mult repede decât restul ţării.

T.B.: Inclusiv turismul rural este cel mai dezvoltat aici…

A.M.: Aşa este! Este adevărat că şi munţii, şi platourile sau podişurile constituie un alt fel de relief, mai atrăgător, dar, pe de altă parte, clima pe care o are sudul nu o are Transilvania. Pentru mine este o mare uimire de ce nu se face turism în zona Bucureştiului şi a Dunării. Sunt lunci, câmpii splendide, dealuri. Între Mostiştea şi Argeş, mai ales primăvara, este un loc fascinant. Cred că hotelurile – care nu există acum – ar fi pline!

A da aceeaşi culoare unei localităţi este un concept atractiv!

T.B.: Să revenim la turismul rural. Cum apreciaţi dezvoltarea acestui segment, pe care l-aţi şi sprijinit mult?

A.M.: Cred că turismul rural este şansa numărul unu a României! A ridica hoteluri mari din beton este o prostie. Coplanetarii noştri de peste 10 ani nu vor mai sta în hoteluri. Am văzut, în Franţa, responsabili de turism care se lăudau că şi-au acoperit hotelurile de beton cu plăci de lemn. Dar noi trăind de mult timp în civilizaţia lemnului – să ne gândim doar la Bucovina şi Maramureş – m-am mirat că ei erau atât de mândri pentru acest lucru. Apoi mi-am dat seama că se depăşise stadiul betonului şi se întorceau către structuri mai mici, mai familiare, mai apropiate de natură. Ceea ce s-a pornit cu ANTREC este ceea ce trebuie! Deocamdată, şi vilele, casele care se reabilitează sunt încă eterogene. Nu există încă o formulă. În luna iunie, pentru prima dată, Fundaţia „Nişte ţărani” şi Comisia Naţională UNESCO vor lansa un seminar, la sfârşitul lunii august, privind casa tradiţională românească. Fiecare zonă are specificul său. În Transilvania, IMG_6444porţile şi gardurile sunt ridicate sau în zona Panciu – Odobeşti – Soveja se află un anumit tip de case, acoperit cu şindrilă, cu două acoperişuri. A da aceeaşi culoare unei localităţi este un concept atractiv! ANTREC este cea mai bună iniţiativă de turism, de aici vom creşte mai departe… A caza un mic număr de oameni într-un loc este mult mai atrăgător decât a caza 200 de oameni într-un hotel mare, unde fiecare este străin cu fiecare…

T.B.: Aţi înţeles importanţa acestui fenomen şi aţi susţinut ideea creării ANTREC încă de la început…

A.M.: …cât am putut. Chiar mi-am dat seama că în acest fel trebuie să meargă turismul. De asemenea, trebuie dezvoltate întâmplări locale. Celebrul „Festival al Sarmalelor”, care iniţial s-a numit Războiul Sarmalelor”, este un asemenea eveniment care strânge mii de oameni, care altfel nu ar fi ajuns în acel loc, cum ar fi Praid. Sărbătorile locale, ca Sfânta Maria, nunţile sau multe altele, trebuie dezvoltate.

T.B.: Aţi avut ocazia să trăiţi experienţa turismului rural?

A.M.: Am stat la multe pensiuni. De exemplu, în zona Bran – Moiceiu, acum 2 ani. Sau în zona Suceava, mai precis la Gura Humorului. Turismul rural este extraordinar, deoarece localnicul capătă astfel un loc de muncă. Este drept, trebuie o publicitate teribilă făcută peste hotare. De exemplu, coreenii sunt ultramodernizaţi, la ei nu mai există mediul rural…

T.B.: La fel este şi în multe ţări din Europa occidentală…

A.M.: …de exemplu, olandezii sau belgienii nu mai au sate. La fel, şi ţările nordice. Doar francezii mai au mediu rural veritabil. Legat de Franţa, totuşi nu poţi intra în curtea omului şi să-i spui „vreau un ou de la găina ta”. Aşa ceva nu există. Ţăranul de acolo poate creşte pe lângă casă o pisică sau un câine, dar în nici un caz o găină. Acestea se regăsesc doar la crescătoriile locale, unde ouăle sunt ştampilate de către Sanepidul local. Cai nu există în curţi, sunt întâlniţi tot aşa, doar în crescătorii sau în diverse antreprize hipice, în scop turistic. La fel şi vacile cu lapte.IMG_6500

T.B.: Pe lângă România, aţi mai întâlnit turism rural autentic şi în alte ţări vecine, ce au aparţinut fostului bloc comunist?

A.M.: Ungaria se pricepe foarte bine la aşa ceva… Ucraina încă nu a învăţat să facă turism rural, dar are şi ea o bună bucată din Carpaţi, care este chiar foarte frumoasă. Ar mai fi Polonia, Cehia sau Slovacia, dar dacă facem o comparaţie, potenţialul României este enorm!

Dacă faci drumuri, oamenii merg pe ele şi îşi construiesc vieţile

T.B.: Ce zone de turism rural din ţara noastră aţi recomanda la ora actuală şi ce alte zone credeţi că au potenţial de dezvoltare?

A.M.: Eu am o casă la Bolintin şi cred că oricând se poate face turism rural acolo. Sunt copaci uriaşi, totul acolo este înverzit, înflorit. De asemenea, turismul în zonele Giurgiu şi Olteniţa ar fi obligatoriu! De exemplu, la unguri, în oricare mare oraş de pe Dunăre mergi, observi că potenţialul fluviului este folosit la maximum! Frumuseţea unui fluviu care aproape că îţi trece prin curte.

T.B.: …şi la noi aproape deloc…

A.M.: …la noi trece prin curte degeaba. Revenind la zonele cu tradiţie, nu mai are rost să amintesc de Maramureş sau de Ţara Oaşului, de Bucovina… Zone absolut fabuloase. Gândiţi-vă că numărul de turişti creşte an de an, şi nu cu un procent, ci cu zece sau două zeci! Aceasta, pe măsura dezvoltării mondiale, pe măsură ce unele ţări acced la un nivel mai înalt de trai. Apoi, pe măsură ce timpul liber al cetăţeanului planetar creşte. Timpul liber înseamnă acum două zile pe săptămână. Aceasta înseamnă şi o vacanţă mai lungă. După ce japonezul sau americanul văd o dată Hawaii, nu mai merg a doua oară acolo, ci caută alt loc. Noi avem ce oferi. Dar încă nu ne-am descoperit bine ţara! Vă dau un exemplu de traseu turistic IMG_9093nefolosit şi care poate însemna aur curat. Panciu – Odobeşti, lângă Focşani, apoi urci spre munte, pe la Tulnici, urci muntele spre Transilvania şi ajungi la Târgu Secuiesc. Acolo întâlneşti, în medie, o localitate la 25 de km şi câte o casă risipită din când în când. Dar trebuie făcut drumul adecvat! Sper că intrarea în Uniunea Europeană ne va obliga să facem drumuri, să le modernizăm. Am fost în Grecia, Spania şi Portugalia anilor ’70. Erau ţări aflate în urma României acelor vremuri. La ora actuală, toate trei sunt înaintea noastră şi principalul element care a contribuit la aceasta este că au fost obligate să facă drumuri. Dacă faci drumuri, oamenii merg pe ele şi îşi construiesc vieţile. Au iniţiativă, pornesc ceva, fac…

T.B.: Dar dacă, pe lângă ceea ce încă nu avem, România ar marşa, din punct de vedere turistic, şi pe creativitatea oamenilor, am înregistra un succes?

A.M.: Inevitabil se va face acest lucru. Este inevitabil. Să vă dau un exemplu ca să vă dovedesc că asta deja se întâmplă. Anul acesta, România a fost vizitată de Craig Barret, preşedintele – director general al societăţii Intel. 80% din toate maşinăriile electronice din lume au înăuntru aceste microprocesoare. Dacă această personalitate a venit aici şi a făcut şi un cadou constând într-un laborator wireless şi a deschis un curs de management pentru ingineri, nu a venit degeaba… Ci ca vânător de creiere. A şi spus că a venit pentru că aici este educaţie. Ce lipseşte încă este managementul. Marile companii se află aici, deoarece Europa de Est este o mare afacere pentru Europa şi pentru întreaga lume civilizată.

T.B.: Legat de imaginea noastră… Este deja la modă crearea de branduri. Acum, în secolul XXI, se spune că dacă nu ai un brand nu exişti. Credeţi că România poate căpăta un brand specific sau putem crea branduri pentru diverse produse, precum turismul rural, Delta Dunării sau oraşul Sibiu?IMG_9195

A.M.: Repet. Facem drumuri şi toate se aşează. Vor veni şi oameni de idei, vor face investiţii.

T.B.: Dacă un străin care nu a auzit nimic despre ţara noastră vă roagă să-i daţi câteva argumente să vină aici, ce i-aţi spune?

A.M.: Deocamdată, l-aş duce tot la munte. Pentru că sunt locuri absolut fabuloase. De exemplu, în zona Soveja l-aş duce pe jos 8-10 kilometri. Acolo va trăi pe viu celebra sintagmă „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”… Florile şi ierburile sunt înalte până la talie, natura este neatinsă. Apoi, l-aş duce pe ignoratul mal al Dunării, unde sunt lunci fascinante. După ce vom sparge digurile care sunt nocive şi se vor reface lacurile şi luncile unde se deversează în mod natural apa Dunării, turistul va trăi aici o experienţă fabuloasă. Şi să nu uităm de Deltă…

Am putea vinde foarte bine… mărţişorul!

T.B.: Pe ce forme de turism consideraţi că ar trebui să parieze România?

martisorA.M.: Pe toate! Vom ademeni pensionari americani, britanici sau germani care să locuiască în sate, de exemplu, lângă Păltiniş. Se va dezvolta şi turismul pentru vârsta a treia. Un mare potenţial îl vor avea şi taberele de vară, pentru elevi, puţin folosite. Atrăgând tineri către aşa ceva, îi vom învăţa să devină turişti în viitor.

T.B.: Până la urmă, este vorba de educaţia turistică…

A.M.: …pe care o putem face şi celor din jur, care nu o au. Cei care nu au munţi sunt aşteptaţi la noi. Delta Dunării trebuie folosită altfel decât până acum. Această rezervaţie naturală a biosferei, inclusă în patrimoniul UNESCO, trebuie folosită într-un mod logic, în care să se călătorească cu grupe mici, care să nu murdărească prea tare mediul înconjurător. În mintea ţăranului român trebuie indusă din nou ideea ospitalităţii şi că dacă îşi va deschide casa turiştilor, poate să trăiască foarte bine.

T.B.: Să trecem puţin în afara graniţelor. Ce destinaţii v-au impresionat cel mai mult şi de ce?

A.M.: Machu Picchu. Cel mai interesant loc de pe Pământ. Am fost acolo acum 30 de ani. Peruvienii se plâng că este un loc poate prea vizitat. Apoi, Elveţia este frumoasă în întregime. Ţările scandinave, în ansamblu, dar Norvegia în mod special, poate şi datorită fiordurilor. Apoi, Japonia, dacă vrei să vezi cum arată secolul XXII. Cine adoră un apus de soare în deşert, ştie că Sahara se află la doi paşi de noi. Trăim pe o planetă frumoasă. Pe care cred că extrateştrii, atunci când vor veni, o vor numi Planeta Ploilor. Pentru că avem multă apă. Fiecare ţară are frumuseţile ei, iar multe dintre ele sunt făcute de oameni.

T.B.: Aţi primit vreodată o lecţie de turism, anumite servicii care să vă impresioneze?

A.M.: Am fost o dată la Bolzano, în nordul Italiei, unde am văzut că dealuri peste dealuri erau acoperite cu livezi de meri. I-am întrebat ce fac cu atâtea mere. Şi ei mi-au răspuns că acolo este capitala ştrudelului, iar oamenii vin să guste deliciile acestui preparat. Iată cum un loc care are frumuseţea lui a devenit un punct de atracţie cu o idee mică. Noi am putea să vindem la fel de bine mărţişorul. Când îi va veni cuiva, vreodată, ideea să promoveze mărţişoarele peste hotare, să cheme turiştii să vină aici, pentru a le cumpăra, acesta va deveni un element cu care vom putea atrage atenţia. Un element asemenea Halloween-ului sau Valentines Day. Lumea vine dacă este atrasă, deoarece planeta s-a îmbogăţit, mai ales datorită faptului că s-a mers la şcoală. PIB-ul mondial actual este de 28.800 de miliarde de dolari. De 7 ori mai mare decât în anii ’50.

A consemnat Traian Bădulescu

Anunțuri

Un comentariu la “Alexandru MIRONOV: Turismul rural este şansa numărul unu a României!

  1. Imi cer scuze ca ma adresez dumneavoastra dar mi s-a parut ca fenomenul la care am asistat s-ar putea sa va intereseze si nici nu stiu cui m-as mai putea adresa, dar din cate stiu sunteti o autoritate in domeniu. Postez acest comentariu chiar daca nu are legatura cu articolele de fata, doar in speranta ca-l veti vedea. Am fost intotdeauna sceptic in ceea ce priveste OZN-urile dar de data asta am fost martorul unui fenomen care m-a tulburat. Am intrat pe net doar-doar voi gasi o stire in legatura cu acest fenomen dar n-am mai gasit nici un comentariu legat de acest lucru. Doar un link despre un presupus OZN fotografiat deasupra Palatului Parlamentului pe 5 februarie si care mie personal mi se pare mai degraba un fenomen optic decat ceva material. Am postat un comentariu asemanator cu cel care urmeaza dar nimeni n-a avut nici o reactie. Pe data de 5 martie, in jurul orei 17.20 ma aflam in curtea imobilului in care locuiesc, aflat pe strada Silvestru din Bucuresti si tundeam o bolta de vita de vie, asa ca eram cu ochii indreptati mai mult in sus. In acel moment am vazut pe cer, deplasandu-se in mare viteza de la vest la est, un grup de obiecte foarte stralucitoare de forma alungita (n-am remarcat sa fi avut aripi) aflate intr-o formatie dezordonata : un grup de trei obiecte se aflau mai in fata si alte patru mai in spate intr-o asezare aleatoare. Toate zburau in aceeasi directie pe o traiectorie liniara, pastrand distanta dintre ele. Se aflau la un plafon la care vad ca zboara de obicei avioanele de vanatoare iar marimea era comparabila cu acestea. Nu se auzea niciun fel de zgomot de motoare. Au disparut din campul meu vizual inainte de a ajunge la orizont. Dupa vreo 10 secunde au aparut alte doua obiecte zburatoare de aceeasi forma, de data asta opace, intr-o formatie foarte stransa. Cele doua s-au apropiat foarte mult pana n-am mai vazut decat unul. Au disparut si acestea foarte repede inainte de a ajunge la orizont. Totul a durat in jur de 40 de secunde. Nu cred ca erau avioane deoarece dupa cateva minute a aparut, indreptandu-se catre vest, un avion de pasageri care se afla la o inaltime mult mai mare ca acele obiecte iar zgomotul motoarelor se auzea foarte clar. Deasemenea avionul lasa in urma o dara de vapori foarte vizibila spre deosebire de obiectele descrise mai inainte care nu lasau nimic in urma. Sunt foarte curios daca a mai observat cineva acest fenomen sau daca au fost inregistrate de vreun radar al unui aeroport. Din literatura anterioara despre OZN-uri am inteles ca prezenta lor e sesizata de radare. Credeti-ma pe cuvant ca sunt in deplinatatea facultatilor mintale si nu inventez nimic. Si nici nu am nevoie de publicitate. Nu afirm cu fermitate ca acele obiecte ar fi fost OZN-uri dar sunt foarte curios ce ar fi putut fi si daca au mai fost observate si de altcineva. In speranta ca veti vedea acest comentariu as dori foarte mult sa fiu luat in serios si eventual sa-mi dati un raspuns.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s